Glosar de termeni NLP

Unelte pentru claritate şi transformare

În lumea Programării Neuro-Lingvistice (NLP), cuvintele contează. De fapt, oriunde în universul mental, cuvintele contează! Iar pe această pagină vei găsi definiţii şi explicaţii simple, clare, pentru cei mai importanţi termeni folosiţi în NLP şi în psihologie. Sunt puse aici cu intenţia de a te ajuta să înţelegi mai bine unele concepte legate de funcţionarea minţii umane şi cum ar putea fi ele folosite în transformarea ta.

A

Acuitatea senzorială – Are legătură cu abilităţile de observare. A avea acuitate senzorială înseamnă a putea observa lucruri despre limbajul corporal şi fizionomia clientului pe care cei mai mulţi nu le-ar vedea, ar trece deci neobservate.

Ambiguitatea fonologică – Apare când două cuvinte sună la fel, dar au înţelesuri diferite. 

Ambiguitatea sintactică – Unde este imposibil să îţi dai seama de înţelesul unui cuvânt din sintaxa propoziţiei. Deseori este creată prin adăugarea unui „-area” la sfârşitul unui verb ca în „Hipnotizarea hipnotizatorului poate fi simplă.”

Ambiguitatea de punctuaţie – Ambiguitate creată prin schimbarea punctuaţiei unei propoziţii prin pauze făcute în locuri greşite sau prin combinarea a două propoziţii într-una singură.

Analiza de contrast – Este un proces pe care îl folosim în procesul de interpretare şi schimbare a submodalităţilor. Prin acest proces se analizează două seturi de submodalităţi pentru a descoperi diferenţele între ele. Ca exemplu, diferenţa dintre RI a cât de mult îi place clientului îngheţata şi RI a cât de mult îi displace iaurtul. În acest scenariu , cele două RI vor avea intensităţi diferite, poziţii diferite, sunete sau senzaţii diferite.

Analog – (Opusul lui Digital) Distincţia analogică are variaţii discrete, ca de exemplu la ceasul analogic, mişcarea continuă a limbii secundare este analogică.

Ancorare – Este o tehnică NLP prin care un stimul e legat de un răspuns. O ancoră poate apărea intenţionat sau natural.

Asociere / Asociat – Determină relaţia noastră cu o experienţă. Într-o amintire, de exemplu, o persoană este asociată când priveşte evenimentul prin proprii săi ochi, şi are experimenta vizuală, auditivă şi senzitivă (kinestetică) în acelaşi timp.

Auditiv – Legat de percepţia sunetului. Simțul auzului, unul dintre sistemele principale de reprezentare.

Avantaj / Câştig secundar – Apare atunci când un comportament aparent negativ sau problematic îndeplinește, de fapt, unele funcții pozitive la un alt nivel. De exemplu, fumatul poate ajuta o persoană să se relaxeze sau o poate ajuta să se încadreze într-o anumită imagine de sine.

Backtrack – A merge înapoi şi a trece în revistă ceea ce s-a realizat anterior, (foarte util în urmărirea evoluţiei într-o întâlnire de afaceri.)

Cadrul – Cadrul stabileşte contextul, un mod prin care noi facem distincţia despre un anumit lucru sau eveniment, ca de exemplu cadrul „ca şi cum”, cadrul „backtrack” şi cadrul „rezultatelor”.

Cadrul „ca şi cum” – Acesta înseamnă că ‘acţionează ca şi cum’ ceva ar fi adevărat. De ex, a pretinde că eşti competent la ceva la care de altfel nu eşti, ca tenisul. Ideea este că pretinzând îţi creşte capacitatea de a lucra sau a învăţa.

Calibrare – De obicei implică comparaţia a două seturi diferite de indicii nonverbale (comportament extern verificabil). Ne permite să distingem altă stare cu ajutorul indiciilor nonverbale.

Chunking – În gândire – generalizarea sau detalierea conversaţiei la diverse nivele logice se numeşte chunking. Generalizarea trimite conversaţia în zone mai abstracte ale subiectului conversaţiei, în timp ce detalierea conduce la specificitatea şi detaliile subiectului tratat. 

Citate extinse – Este un tipar ligvistic în care mesajul este exprimat ca fiind al altcuiva.

Comportament – Orice activitate externă verificabilă pe care o facem, o expunem.

Conducători (engl. Drivers) – În analiza caracteristicilor prezentate în submodalităţi, conducătorii sunt diferenţele care fac diferenţa în comparaţia a două seturi de submodalităţi elicitate din două imagini diferite. Ei se descoperă prin procesul de analiză a contrastului, sunt acele submodalităţi, care dacă sunt schimbate, au tendinţa să modifice şi celelalte submodalităţi la parametrii care caracterizau imaginea din care alegem conducătorii.

Congruenţă – Când comportamentul (verificabil extern) se potriveşte cu ceea ce spune persoana.

Conştient – De care ne dăm seama în mod curent şi ceea ce facem în urma unui gând.

Convingeri – Generalizări pe care le facem despre lume şi opiniile noastre despre ea.

Criteriu – Termenul NLP folosit pentru definirea unor valori – ce este important pentru tine (vezi „Time Line Therapy and the Basis of Personality”)

Cuantificatori universali – Cuvinte care sunt generalizări universale şi nu au un index referenţial. Include cuvinte precum „tot”, „fiecare” şi „niciodată” (vezi Meta modelul şi Modelul Milton.)

Descriere senzorială – Descrie bazată pe un comportament extern verificabil al cuiva într-un mod care nu include nici o interpretare, şi implică o descriere a fiziologiei corporale. Ex: „Ea este veselă” este (în terminologia NLP) o halucinaţie. O descriere bazată pe senzorial ar fi: buzele ei sunt curbate în sus la capete şi faţa ei este simetrică.

Digital – Digital (opusul analogului). Un semnal digital are variaţii distincte (în trepte) prin care înţelesul semnalului analog este codificat, ca la un ceas digital, care prezintă timpul în cifre în loc de limbi. Codificarea digitală se face cu un grup de combinaţii a două stări, „1” sau „0” sau un întrerupător „on/off”.

Disociat – Este poziţia de percepţie prin care privim experienţa noastră observându-ne corpul în imaginea reamintită.

Distorsionare – Este unul dintre cele 3 procese majore pe care se bazează Meta Modelul, care include Ştergerea şi Generalizarea. Distorsionarea apare când ceva este confundat cu ceva ce nu este. În India, este o metaforă care explică acest lucru: Un om vede o bucată de sfoară pe drum şi crede că este un şarpe periculos, aşa că avertizează tot satul, dar de fapt şarpele nu există decât în imaginaţia celui care crede că l-a văzut. 

Echivalenţă complexă – Este definiţia unei afirmaţii în care două declaraţii sunt considerate a avea aceeaşi semnificaţie. Ex: „Ea nu se uită la mine, ceea ce înseamnă că nu-i place de mine” (vezi Meta Modelul)

Ecologie – În NLP, ecologia înseamnă studiul consecinţelor. Aici ne interesează rezultatul care poate apărea în urma oricărei schimbări. Ca regulă generală, ecologia trebuie analizată înainte de a face orice schimbare, pentru a observa efectele pe care le va avea, la propria persoană, familie (sau mediu profesional), societate sau planetă.

Elicitare / Descoperire – Reprezintă procesul de colectare a informaţiei de la client prin întrebări adresate sau prin simpla observaţie a comportamentului şi fizionomiei clientului.

Epistemologie – Studiul cunoaşterii sau cum ştim ceea ce ştim.

Fobie – Răspunsul de panică inconştientă, generat de o reprezentare internă, factorul declanşator fiind un eveniment extern.

Formulare corectă – Împreună cu paşii către un rezultat sigur, condiţiile formulării corecte ne permit să specificăm rezultatele care sunt mai sigur de atins, limbajul conformându-se la anumite reguli.

Generalizarea – Este unul dintre cele trei procese majore pe care se bazează Meta Modelul, care include distorsionarea şi ştergerea. Generalizarea apare atunci când o experienţă anume reprezintă o clasă întregă de experienţe.

Ghidare / Conducere – Ghidarea implică o schimbare în comportamentul nostru, după stabilirea Rapportului (potrivire sau oglindire), astfel încât clientul să o urmeze.

Gustativ – Referitor la gust sau la simţul gustului.

Harta realităţii – Model al lumii, o reprezentare unică a lumii care este alcătuită în mintea fiecărei persoane prin abstractizare, pornind de la experiență, și care este alcătuită dintr-o hartă neurolingvistică, adică din reprezentările interioare ale persoanei.

Identitate (engl. identity) – sentimentul nostru referitor la cine suntem. Sentimentul nostru de identitate ne organizează crezurile, capabilităţile/abilităţile şi comportamentele într-un sistem unic.

Incongruenţă – Când comportamentul (verificabil extern) nu se potriveşte şi nu susţine cuvintele pe care le spunem.

Inconştient – Acel lucru de care nu eşti conştient, sau care este în fara percepţiei tale conştiente şi raţionale.

Indici de accesare – Semne externe care ne dau informaţii despre ce facem în interior. Semnele includ respiraţia, gesturile, postura şi tiparele ochilor.

Indicii de accesare a ochilor – Mişcări ale ochilor în anumite direcţii care indică gândirea vizuală, auditivă sau senzitivă.

Integrarea părţilor – O tehnică NLP care ne permite să integrăm părţi la nivel inconştient prin susţinerea fiecăreia să traverseze nivelele logice (către nivele superioare) şi să treacă dincolo de limitele lor pentru a găsi un nivel de înţelegere comun şi împlinire în interesul întregului.

Kinestezic – Această modalitate include senzaţii interne care ne fac să „simţim” lucrurile şi evenimentele care ne înconjoară, într-un mod cu totul personal, greu de descris în cuvinte, care este unnic fiecăruia şi depinde de modelul lumii interioare.

Legea Varietăţii Necesare – Legea varietăţii necesare explică cum „într-un sistem fizic dat, partea cu cea mai mare flexibilitate a comportamentului va controla sistemul.”

Linia Timpului – Linia Timpului este modul de stocare a amintirilor din trecut, prezent şi viitor.

Meta Modelul – Meta Modelul este un model de lingvistic, dezvoltat de Virginia Satir care ne permite să recunoaştem ştergerile, generalizările şi distorsiunile din limbajul nostru şi oferă întrebări de precizare care pot clarifica limbajul imprecis.

Meta Programe – Sunt programe inconştiente, fără conţinut, pe care le folosim în interpretarea evenimentelor care ne înconjoară şi care ne filtrează experinţele în lumina reprezentării interioare a fiecăruia.

Metaforă – O poveste (o analogie sau o figură de stil) spusă cu un scop, care ne permite să depăşim rezistenţa conştientă a unui client şi care ajută clientul să facă conexiuni la un nivel mai profund.

Mintea subconştientă –Partea minţii de care nu eşti conştient… chiar acum.

Modelul Milton – Modelul Milton de comunicare are intenţia total opusă faţă de Meta Model şi derivă din tiparele limbajului folosit în terapia hipnotică de către Dr. Milton Erickson. Acesta include tipare lingvistice abstracte cu un nivel de ambiguitate care să se potrivească cu experienţa clientului şi să-l ajute să acceseze resursele sale inconştiente.

Model – În NLP, un model este o descriere a unui concept sau comportament care include strategii, filtre, fiziologie corporală, stare internă, kinestezică etc, prin care acesta să poată fi studiat şi înţeles în detaliu.

Modelare – Modelarea este procesul prin care a fost creat NLP-ul. Prin procesul de modelare se elucidează strategiile, tiparele, filtrele (convingerile şi valorile) şi fiziologia coprorală care, toate aplicate corect vor permite altei persoane să dezvolte un anumit comportament. Codificarea acestora într-o serie de paşi distincţi va face comportamentul mai uşor de reprodus.

Modelul lumii / Harta realităţii – Valorile, convingerile şi atitudinile unei persoane care fac legătura cu lumea exterioară şi care creează interpretarea propriei lumi interioare.

Nepotrivirea / Contradicţia – Se referă la comportamente sau cuvinte contradictorii şi reprezintă unul din Meta programe.

Nominalizarea – Un verb de acţiune care a fost transformat în substantiv, prin schimbarea uşoară a structurii sau adăugarea unei terminaţii. (vezi Meta Modelul.)

Nivele logice – Reprezintă nivelul specific sau abstract de înţelegere sau prezentare a lucrurilor sau evenimentelordin mediu. (De ex., conceptul banilor reprezintă un nivel logic inferior faţă de conceptul prosperităţii.)

Oglindire – Folosită în procesul de Rapport, când se potriveşete în oglindă comportamentul/ limbajul corpului interlocutorului sau clientului. (Ex: Dacă ridici mâna dreaptă şi eu ridic mâna stângă imitând mişcarea ta, atunci eu te oglindesc pe tine.)

Oglindire încrucişată (engl. Cross-Pacing) – Folosită în procesul de Rapport, când corelarea comportamentului extern a unei persoane este sincronizată cu o altă parte a corpului. Ex: Sincronizarea mişcării unui deget cu ritmul respiraţiei clientului.

Olfactiv – Legat de simţul mirosului.

Operator modal – Distincţie lingvistică a meta-modelului care indică „modalitatea” prin care „operează” o persoană: modalitatea necesităţii, a posibilităţii, a dorinţei, a obligaţiei, etc. Predicatele (pot, nu pot, posibil, imposibil, a trebui să, a trebui neapărat să, etc.) pe care le utilizăm pentru a ne motiva.

Părţi – Părţile sunt porţiuni ale minţii inconştiente care au de obicei convingeri şi valori conflictuale cu întregul.

Potrivirea (eng. Pacing) – Imitarea deliberată a unui detaliu din comportamentul altuia pentru a dezvolta starea de rapport. (Ex: Dacă amândoi ridicăm mâna dreaptă, atunci ne potrivim).

Poziţie perceptuală – Descrie punctul nostru de vedere asupra unui eveniment sau situaţie din diferite puncte de observaţie ale acestuia: prima poziţie este punctul nostru de vedere. A doua poziţie este de obicei punctul de vedere al interlocutorului privindu-ne pe noi înşine prin ochii lui. A treia poziţie este puctul de vedere a unui observator disociat, cum ar fi musca de pe perete, văzând evenimentul precum se petrece, cu toate personajele şi lucrurile cuprinse în imagine.

Prima poziţie – (una din poziţiile perceptuale) este aceea în care suntem în contact cu model lumii noastre interioare.

Poziţia a Doua – În relaţie cu o poziţie perceptuală: a doua poziţie descrie comportamentul nostru prin ochii interlocutorului. A doua poziţie este de obicei punctul de vedere al altcuiva. (Prima poziţie este punctul nostru de vedere, a treia poziţie este punctul de vedere al unui observator disociat.)

Poziţia a Treia – Care ţine de o poziţie perceptuală: a treia poziţie este punctul de vedere al unui observator disociat. (Prima poziţe este propriul nostru punct de vedere, iar a doua poziţie este de obicei punctul de vedere al celeilalte persoane.)

Presupoziţii – Presupoziţia literal însemnă atribuire. În limbajul natural presupoziţia este ceea ce se înţelege din propoziţie. Este utilă „să asculţi sau să citeşti printre linii” şi la comunicarea cu cineva folosind atribute, pe care interlocutorul va trebui să le accepte pentru ca procesul de comunicare să aibă sens.

Presupoziţiile NLP –Atribuţii sau convingeri convenabile care nu sunt necasar „adevărate” dar care, acceptate şi crezute, ne vor schimba gândirea şi ne vor îmbunătăţii rezultatele ca NLP Practitioner.

Proiectarea în viitor – Repetiţia mentală a rezultatelor în viitor, pentru instalarea unei strategii de recuperare, în aşa fel încât rezultatele să apară aşa cum sunt ele dorite.

Programare Neuro-Lingvistică – NLP este studiul excelenţei, care descrie cum gândirea noastră determină comportamentul şi ne permite să modelăm excelenţa prin reproducerea acelui comportament.

Rapport – Procesul de potrivire sau oglindire a cuiva pentru ca acesta să accepte, fără comentarii, sugestiile nonverbale pe care i le transmitem. (La origine, în hipnoză legătura avea un alt înţeles, adică o stare în care subiectul aflat sub hipnoză vede, aude numai hipnoterapeutul). În NLP semnifică stabilirea unui rapport de încredere între interlocutori.

Reformulare – Procesul de schimbare a cadrului sau a contextului unei afirmaţii pentru a-i da alt sens. În vânzare acest proces se numeşte „Rezolvarea obiecţiunilor”.

Reformularea conţinutului – (Se mai numeşte şi Reformularea înţelesului) Dându-i unei afirmaţii un alt înţeles prin recuperarea conţinutului, care schimbă focalizarea, este o reformulare de conţinut. „Ce altceva ar putea să însemne acest lucru?” sau „Ce nu ai observat?” 

Reformularea contextului – Punând o afimaţie într-un mediu sau contest diferit, îi poate schimba înţelesul. V-aţi putea întreba „În ce context şi-ar schimba înţelesul acest comportament?” 

Reprezentare – Un gând din minte care include viziuneq, auditivul, kinestezicul, olfactivul gustativul şi auditivul digital (dialogul interior).

Reprezentări interne – Conţinutul gândirii noastre ce include imagini, sunete, senzaţii, gusturi, mirosuri şi dialog intern şi se bazează pe informaţiile fitrate din mediu.

Resurse – Resursele îţi permit să faci schimbări în tine sau să le foloseşti pentru a obţine un rezultat. Resursele pot include anumite stări, adoptarea anumite fiziologii corporale, noi strategii, convingeri, valori, atitudini, sau chiar un comportament specific.

Rezultat – Scopurile sau stările dorite de o persoană sau o organizație. Un rezultat specific bazat pe descrierea senzorială. Un scop bine conturat care îndeplinește criteriile aferente.

Schimbarea sensului – Schimbarea sensului unei afirmaţii prin recuperarea în mare parte a conţinutului, cu scopul de a schimba focalizarea. Poţi întreba „Ce altceva înseamnă asta?” sau „Ce este în acest context cea ce nu ai observat şi care ar putea schimba sensul?” (numită uneori şi Reformularea de Conţinut)

Sincronizarea (eng. Pacing) – Este potrivirea sau oglindirea comportamentului extern al interlocutorului pentru a obţine rapport.

Sinestezie – Procesul de suprapunere dintre sistemele de reprezentare caracterizate de fenomene precum circuite văz-simț, în care o persoană derivă senzații din ceea ce vede, sau precum circuite auz-simț, în care o persoană obține senzații de la ceea ce aude. Ex.  „Vreau să văd cum mă simt.”

Sistemul de Reprezentare Conducător (eng. Lead Rep. System) – Este locul unde accesăm informaţia din memoria noastră. Sistemul conducător este descoperit prin observarea tiparului ochilor, care are legătură neurologică directă cu sistemul de reprezentare pe care-l accesăm în acel moment.

Sistemul de Reprezentare Principal (eng. Primary Rep. System) – Felul prin care ne reprezentăm în exterior procesele noastre interne. (Este descoperit prin ascultarea predicatelor şi observarea fiziologiei.)

Sistem de reprezentare – Unul din cele şase moduri în care poţi procesa o RI: vizual, auditiv, kinestetic, olfactiv, gustativ şi auditiv digital (dialogul interior).

Sistem vestibular – Are de-a face cu simţul de echilibru al unei persoane (termen anatomic, organul se găseşte în urechea internă).

Squash vizual – (Acum se numeşte Intergrarea Părţilor) O tehnică NLP care ne permite să integrăm părţi de la nivele subconştiente prin ajutarea fiecăreia să traverseze nivele logice (prin generalizare) şi să treacă de limitele fiecăreia pentru a găsi un nivel mai înalt şi comun de uniune şi de întregire.

Stare – Se referă la o condiţie emoţională internă. De ex: O stare veselă, o stare tristă, o stare de motivaţie , etc. În NLP credem că starea ne determină rezultatele, aşa că avem grijă să fim în starea de excelenţă.

Stare cu resurse – Se referă la orice stare în care o persoană are emoţii şi strategii pozitive la dispoziţie; starea implică un rezultat obţinut cu succes. Ansamblul experienței neuro-fizice atunci când persoana se simte plină de resurse. 

Strategie – O secvenţă specifică de reprezentări interne şi experienţe externe care determină cu consecvenţă un anume rezultat.

Structura în adâncime – Baza subconştientă pentru structura de suprafaţă a unei afirmaţii. O mare parte din structura în adâncime a oricărei afirmaţii este în afara conştientului.

Structura de suprafaţă – Acesta este un termen lingvistic care se referă la structura comunicării noastre, şi în general exclude profunzimea structurii de adâncime. Procesul prin care se produce această metamorfoză implică ştergere, generalizare şi distorsiune. (vezi de asemenea structura de adâncime.)

Submodalităţi – Acestea sunt distincţii (sau subseturi) care fac parte din fiecare sistem reprezentaţional care codifică şi dau un înţeles experienţelor noastre. De ex. o imagine poate fi alb-negru sau color, poate fi film in mişcare sau nemişcată, poate fi focalizată sau nefocalizată – acestea sunt submodalităţi vizuale.

Suprapunere (Siteme de reprezentare) – Folosirea un sistem reprezentaţional preferat care să ne permită să obţinem acces la altul. Ex: „Imaginează-te mergând (sistem rep. preferat) de-a lungul plajei şi ascultând păsărelele. Acum uită-te în jos la nisip şi simte nisipul rece şi ud de sub picioarele tale.”

Ştergerea – Este unul dintre cele 3 procese majore (inclusiv distorsionare şi generalizarea) pe care se bazează procesul ligvistic al Meta Modelului. Ştergerea apare când excludem o porţiune din experienţa noastră.

Tip logic – Categoria informaţiei (Ex. Raţa este un tip logic diferit faţă de maşină.)

Time Line Therapy® Un process specific creat de Tad James, care permite clientului să elibereze emoţiile negative, să elimine deciziile limitatoare şi să creeze un viitor pozitiv pentru el însuşi (vezi Time Line Therapy şi bazele personalităţii, 1988)

Transă – Orice stare de conştienţă modificată. În hipnoză asta este caracterizată de obicei prin focalizare interioară într-un punct.

Transferul submodalităţilor – După Analiza de Contrast, transferul submodalităţilor reprezintă procesul de schimbare reală a setului submodalităţilor unei reprezentări interne cu un alt set de submodalităţi pentru a-i schimba sensul. Ex. Transferul submodalităţilor iaurtului (care-i displace) peste cele ale îngheţatei (care-i place clientului) va trebui să determine clientul să-i displacă îngheţata.

Uptime – O stare în care atenţia este focalizată în exterior (opusă la down-time unde atenţia este focalizată în interior).

Valori – Generalizări la nivel înalt, care descriu ceea ce este important pentru tine – în NLP se mai numesc şi criterii. (vezi Time Line Therapy şi bazele personalităţii, 1988.)

Vizual – Referitor la văz sau simțul văzului. A vedea, a-și imagina; sistemul de reprezentare al vederii.

Dacă vrei să înveţi mai mult despre cum poţi aplica aceste concepte în viața ta, te invit să explorezi şi restul paginilor. Iar dacă simți să-mi scrii sau să-mi laşi un gând, o poţi face oricând, direct pe📱 WhatsApp, pe ✉️ e-mail sau aici. Îți răspund cu drag.